Dovezile arată că puterea plantelor aromatice a fost reconoscută de omenire încă din perioada neolitică care s-a încheiat în urmă cu 4000 de ani. Se crede că aceste plante erau folosite atât în bucătărie cât și în medicină

Egiptenii foloseau rășini, balsamuri și uleiuri parfumate pentru ceremoniile medicale și religioase dar și pentru îmbălsămare sau ofrande aduse zeilor. Dacă mergem spre estul istoric, în China și în India se foloseau proprietățile fizice și psihologice ale uleiurilor parfumate în aceeași perioadă cu Egiptul antic.

Culturile greacă și romană au moștenit aceleași cunoștiințe neolitice despre plantele medicinale și aromatice și le-au documentat. Părintele medicinei moderne, Hippocrates, a menționat acum 2500 de ani un fapt extraordinar: "cheia pentru o sănătate bună se află într-o baie aromată zilnică și un masaj parfumat". Undeva în anul 100 era noastră, Dioscorides a scris despre plantele aromatice în Materia Medica.

Odată cu căderea Imperiului Roman s-a întâmplat un lucru foarte interesant care a dus la îndepărtarea noastră, a occidentalilor, de medicina plantelor aromatice. Medicii romani au fugit în Constantinopol cu cărțile lui Galen, Dioscorides și Hippocrates. Aceste cărți prețioase au fost traduse în persană și arabă și au trecut în lumea arabă. 

Pana prin secolul 15, cele mai multe uleiuri aromatice nu erau de fapt distilate (așa cum le obținem noi astăzi) ci erau produse prin macerarea plantelor în grăsimi animale sau uleiuri vegetale fierbinți. Cu toate acestea, distilarea este o tehnică cunoscută înca din anul 2000 înaintea erei noastre. Se pare că arabii au reînviat și au îmbunătățit procedeul de distilare pe o perioadă de 4000 de ani deși foarte mult timp a fost un procedeu, probabil, mai putin folosit.

Între secolele 7 și 13, filosofii alchimiști arabi s-au dedicat străvechii arte a alchimiei, purificarea și concentrarea forțelor spirituale. Reînviind folosirea plantelor aromatice în medicină și parfumerie, ei au perfecționat tehnicile de extracție. În căutarea "elixirului vieții" și a "pietrei filosofului", alchimiștii au făcut foarte multe descoperiri în chimie.

În anii 800 - 870 era noastră, Al-Kindi a scris Cartea Chimiei Parfumurilor și a Distilării

Avicenna, marele gânditor și medic persian, a trait între 980 și 1037 era noastră și a descoperit metoda de condensare a vaporilor. A fost o foarte mare descoperire în arta distilării. El a scris Canonul Medicinei, un text standard până la mijlocul secolului 16.

Secolul 16. Inventarea tiparului a dus la o răspândire explozivă a cunoștiințelor despre plantele medicinale și aromatice și au apărut multe cărți despre ierburi. Apele și uleiurile chimice se puteau acum cumpăra din farmaciile locale. Medicul german Hieronymus Braunschweig a scris câteva carți despre distilarea uleiurilor esențiale și a menționat 25 de uleiuri printre care rozmarin, lavandă, cuișoare, scorțișoară și mirt.

Secolele 17 - 18. Odată cu izolarea unor plante (pelin, bergamotă, cajeput, hasmațuchi, chiparos, muștar, floarea de portocal - neroli, pin, tuia, valeriană și altele), majoritatea uleiurilor esențiale utile din Europa și Orientul Mijlociu au fost descoperite. Aceste secole au adus utilizarea pe scară largă a uleiurilor esențiale și a plantelor aromate în medicină.

În timpul marii epidemii de ciuma din Toulouse (1628 - 1631), o formulă cu ierburi aromatice în oțet a fost descoperită de patru hoți prinși asupra faptului. A devenit celebrul Oțet al celor Patru Hoți. În următoarele secole s-au analizat și înregistrat proprietățile medicinale ale uleiurilor esențiale precum cedru, scorțișoară, tămâie, ienupăr, trandafir, rozmarin, lavandă, salvie, pelin, cajeput, hasmațuchi, neroli, valeriană și pin.

Secolul 19. Odată cu apariția tehnologiei în chimie și a stiintei moderne în 1800, uleiurile esențiale au fost analizate mai științific și au început primele încercări de a controla modificările compoziției chimice ale uleiurilor esențiale. Revoluția științifică a avut două efecte importante asupra studiului uleiurilor esențiale. În 1887 s-au văzut primele teste de laborator asupra caracterului antibacterian al unor uleiuri esențiale ceea ce a încurajat și mai mult practicienii naturopați să folosească uleiurile esențiale în tratamente. În același timp, medicina alopată s-a concentrat pe separarea substanțelor active din uleiurile esențiale pentru a le folosi în compoziția medicamentelor, fapt care înca este practicat și astăzi.

Cercetarea uleiurilor esentiale a continuat și doctorii Gatti și Cajola (Italia, 1923) au publicat cartea Acțiunea Esențelor asupra Sistemului Nervos, explicând cum mirosurile influențează starea psihică și emoțiile. Ei au definit două stări opuse, anxietatea și depresia. Ei au demonstrat că prin act reflex, simțul olfactiv influențează funcțiile sistemului nervos central. Cercetările lor includ, de asemenea, și informații legate de aplicațiile medicale și cosmetice.

Rene M. Gattefosse, născut în 1881, parfumier și chimist cosmetic francez cerceta utilizările cosmetice ale uleiurilor esențiale când a ars într-o explozie. Văzând că nu i se vindecă rănile, a început să aplice pe piele ulei esențial de lavandă. A remarcat o viteză fenomenală de vindecare a pielii și a publicat cartea Aromatherapie.

Într-un articol, Gattefosse a menționat: "Chimiștii cosmetici francezi sunt preocupati de faptul că complexele naturale ar trebui utilizate ca blocuri complete fără a fi separate. Terapia dermatologică va evolua astfel în Aromaterapie sau o terapie ce folosește plante aromatice într-o sferă de cercetare ce deschide drumuri extrardinare celor care au început s-o exploreze".

Aromaterapia astăzi. Franța oferă cele mai multe nume de practicieni holistici care cercetează științific uleiurile esențiale. Prof. Pradal, Dr. Girault și Dr. Belaiche, în cercurile medicale și Dr. Lamblin, Prof. Raymond Lautie, D. Sc., Andre Passebecq, M.D., D.Ps., și Pierre Franchomme în mișcarea naturopată. Dr. Jean-Claude LaPraz este un medic responsabil pentru dezvoltarea de traininguri în fitoterapie pentru medici și farmaciști din Lille, Montpelier, Atena și Monastir (Tunisia) și a creat o Diplomă Națională în Fitoterapie Clinică. Dr. Christian Duraffourd trăieste de asemenea în Franța și predă fito-aromaterapie către medici. Mulți medici naturaliști folosesc și prescriu uleiuri esențiale în practica lor zilnică împreuna cu alte tratamente naturiste. Totuși, aromaterapia nu este folosită în medicina de mainstream.