Articole

SPF-ul și vitamina D: e adevărat că protecția solară te lasă fără vitamina D?

De 18 min de citit

Cremă albă cu SPF într-o capsulă Petri, într-o rază de soare de toamnă pe o masă de laborator

Nu, crema cu SPF nu te lasă fără vitamina D. Pielea produce vitamina D sub acțiunea radiației UVB, iar SPF-ul filtrează tocmai UVB-ul, așa că în teorie îngrijorarea pare logică. În laborator, cu lămpi UV și cu stratul complet de cremă, SPF-ul chiar reduce mult producția de vitamina D în piele. În viața reală, studiile făcute cu SPF moderat nu au găsit, în general, mai puțină vitamina D în sânge la cei care folosesc protecție solară (Neale și colab., 2019). Primul studiu mare cu SPF 50+ a găsit totuși un efect. Participanții au aplicat crema zilnic, timp de un an, pe toată pielea neacoperită de haine, iar vitamina D le-a crescut mai puțin decât celor care foloseau SPF doar când voiau ei (Tran și colab., 2025). Ca formulator, îți pot spune că, în forma în care circulă, ideea că SPF-ul te lasă fără vitamina D este un mit. Mai mult decât crema de pe față contează anotimpul, cât timp stai afară, vârsta și culoarea pielii. Nivelul tău de vitamina D îl afli doar dintr-o analiză de sânge, iar despre analize și suplimente discuți cu medicul.

Pe partea medicală nu intru, pentru că noi nu facem medicină. Vreau în schimb să-ți arăt ce se întâmplă în piele, ce au măsurat studiile și cum îți folosești crema cu SPF știind toate acestea.

În acest articol

Cum produce pielea vitamina D?

Vitamina D se formează în epidermă, stratul de la suprafața pielii, dintr-o moleculă înrudită cu colesterolul, care se numește 7-dehidrocolesterol. Când radiația UVB ajunge pe piele, transformă această moleculă în previtamina D3, iar căldura pielii o transformă apoi în vitamina D3 (Webb și colab., 1988). Corpul mai are de făcut doi pași până la forma pe care o folosește, dar pentru subiectul nostru contează primul pas, cel din piele.

Primul pas are nevoie de UVB, adică de radiația cu lungimea de undă între 290 și 315 nm. UVA are lungimea de undă mai mare, ajunge mai adânc în piele și nu produce vitamina D. De aici vin trei lucruri pe care le vei regăsi în tot articolul:

  • UVB este și radiația care te arde. Un filtru care te ferește de arsură filtrează în mod firesc și radiația din care pielea face vitamina D, iar de aici a pornit îngrijorarea legată de SPF.
  • UVB nu trece prin geam. În mașină nu te arzi de la soare, dar nici nu produci vitamina D, iar același lucru este valabil la birou, lângă fereastră (Holick, 1995).
  • UVB depinde de anotimp și de oră. Este cel mai puternic vara, în jurul prânzului, și scade mult toamna și iarna. La latitudinea României, în lunile cele mai reci ajunge atât de puțin UVB la sol încât pielea aproape că nu mai produce vitamina D.

Ce arată studiile despre SPF și vitamina D?

Studiile pe acest subiect sunt de două feluri: experimente de laborator, cu lămpi UV, și studii făcute în viața reală. Rezultatele lor diferă, iar diferența explică de unde a pornit mitul.

În laborator, SPF-ul reduce clar producția de vitamina D. Într-un experiment din 1987, opt voluntari au primit doza minimă de radiație UV care înroșește pielea. La cei fără cremă, vitamina D din sânge a crescut mult, iar la cei care aplicaseră o cremă cu SPF 8 aproape că nu s-a schimbat (Matsuoka și colab., 1987). Un studiu din Danemarca a variat apoi grosimea stratului unei creme cu SPF 8. Cu cât stratul a fost mai subțire, cu atât corpul a produs mai multă vitamina D. La cantitatea folosită în testul de SPF, de 2 mg pe centimetru pătrat, creșterea nu a mai fost semnificativă (Faurschou și colab., 2012).

În viața reală, rezultatele arată altfel. Un review din 2019 a adunat studiile publicate pe acest subiect între 1970 și 2017: patru experimente de laborator, trei studii pe teren și 69 de studii observaționale (Neale și colab., 2019). Două dintre studiile pe teren au împărțit participanții la întâmplare într-un grup cu SPF zilnic și un grup de comparație. În niciunul crema nu a scăzut nivelul de vitamina D, dar ambele au folosit un SPF moderat, în jur de 16. Unul dintre ele s-a făcut în Australia, pe durata unei veri, pe 113 oameni de peste 40 de ani. O parte dintre ei au folosit zilnic o cremă cu SPF 17, iar ceilalți o cremă fără filtre. La final, vitamina D le crescuse aproape la fel de mult în ambele grupuri (Marks și colab., 1995). Studiile observaționale au găsit în cea mai mare parte fie nicio legătură, fie mai multă vitamina D la cei care spuneau că folosesc SPF. Acest tip de studii este însă greu de interpretat, pentru că cei care folosesc SPF sunt de multe ori și cei care stau mai mult la soare.

Un alt studiu s-a făcut într-o vacanță de o săptămână în Tenerife, la un indice UV foarte mare. Voluntarii, veniți din Polonia, au aplicat o cremă cu SPF 15 în cantitatea corectă, în medie 2,4 mg pe centimetru pătrat, măsurată prin cântărirea tuburilor. Nu s-au ars, iar vitamina D din sânge le-a crescut totuși semnificativ (Young și colab., 2019). Studiul a fost susținut de un lanț de farmacii, care a formulat și cremele folosite.

Tot în 2019, un grup de 13 experți în endocrinologie, dermatologie, fotobiologie și epidemiologie a analizat aceeași întrebare. Concluzia lor a fost că SPF-ul folosit zilnic sau în vacanță nu compromite vitamina D la oamenii sănătoși (Passeron și colab., 2019).

Studiul nou cu SPF 50+. Review-ul din 2019 spunea deschis și o limită: până atunci, nimeni nu testase în viața reală cremele cu SPF mare, folosite astăzi. Același grup de cercetători din Australia a făcut apoi acest studiu (Tran și colab., 2025). Au împărțit în două grupuri 639 de adulți care nu foloseau până atunci SPF în mod regulat. Cei din primul grup au primit o cremă cu SPF 50+ și indicația să o aplice pe toată pielea neacoperită de haine, în fiecare zi în care indicele UV anunțat ajungea cel puțin la 3. Cei din al doilea grup au folosit SPF doar când au vrut ei. Studiul a durat aproximativ un an. Față de nivelul de la început, vitamina D a crescut în medie cu 1,6 nmol/L în grupul cu SPF zilnic și cu 6,8 nmol/L în celălalt grup. La final, 46% dintre cei cu SPF zilnic și 37% dintre ceilalți aveau vitamina D sub pragul pe care autorii l-au folosit pentru deficit. Autorii recomandă în continuare protecția solară. Spun însă că cei care o folosesc zilnic pot avea nevoie de analize sau de suplimente de vitamina D, pe care este bine să le discute cu medicul.

Două detalii contează când citești acest rezultat. Studiul s-a făcut în Australia, unde soarele este mult mai puternic decât la noi, iar crema s-a aplicat pe tot corpul neacoperit, nu doar pe față. Efectul unei creme cu SPF puse doar pe față și pe gât nu a fost măsurat separat, iar fața și gâtul sunt o parte mică din suprafața pielii.

De ce SPF-ul nu oprește tot UVB-ul în viața reală?

La SPF te uiți mereu la două variabile: gradul de protecție și cantitatea. SPF 30 filtrează aproximativ 97% din UVB, iar SPF 50 aproximativ 98%, așa că oricare dintre ele lasă să treacă o parte mică din UVB, chiar și atunci când le aplici perfect.

A doua variabilă schimbă mai mult. Cifra SPF se măsoară în laborator cu 2 mg de cremă pe fiecare centimetru pătrat de piele, iar acasă aproape toată lumea aplică mult mai puțin. Studiile care au măsurat cât aplică oamenii în realitate au găsit între 0,39 și 1 mg pe centimetru pătrat, adică între o cincime și jumătate din cantitatea din test (Petersen și Wulf, 2014). La asta se adaugă transpirația, atingerea feței cu mâna și zonele pe care uiți să pui cremă. În acest fel, pe piele ajunge în realitate mult mai mult UVB decât arată cifra de pe ambalaj, iar din acest UVB pielea își face o parte din vitamina D.

Asta nu este un motiv să aplici mai puțină cremă. Ca să ai pe față protecția scrisă pe ambalaj, aplici o cantitate generoasă: două dungi de cremă, pe toată lungimea degetului arătător și a celui mijlociu, pentru față și gât. Cantitatea asta este scrisă pe pagina fiecărei creme cu SPF de la noi. Am gândit cremele noastre cu SPF cu texturi foarte lejere tocmai ca să le poți aplica în cantitatea corectă în fiecare zi, fără să simți tenul încărcat. Pentru vitamina D nu ajustezi cantitatea de SPF, ci discuți cu medicul, care îți poate recomanda o analiză.

Ce contează mai mult decât crema cu SPF?

Cel mai mult contează anotimpul, iar la noi asta se vede foarte clar. România se află între 44 și 48 de grade latitudine nordică. Un studiu clasic a măsurat, în zilele senine, dacă lumina soarelui reușește să transforme molecula din piele în previtamina D3. La Boston, puțin mai la sud decât Timișoara, lumina soarelui nu a produs deloc previtamina D3 din noiembrie până în februarie. La Edmonton, mult mai la nord, perioada asta a ținut din octombrie până în martie (Webb și colab., 1988), iar România se află între cele două orașe.

Analizele făcute în România arată același tipar. Un studiu a adunat rezultatele a peste 8.000 de oameni care și-au măsurat vitamina D la un centru de endocrinologie din București, între 2012 și 2016. Valorile cele mai mari au fost în septembrie, iar cele mai mici în martie, la toate vârstele și la ambele sexe. Valorile scăzute au fost frecvente, mai ales la vârstnici (Niculescu și colab., 2017). Diferența dintre septembrie și martie din acest studiu a fost de câteva ori mai mare decât diferența adusă de SPF-ul zilnic în studiul din Australia. Sunt studii diferite, pe oameni diferiți, dar comparația îți arată că, la noi, anotimpul cântărește mult mai mult decât crema cu SPF.

Iarna, crema cu SPF de dimineață nu îți ia vitamina D, pentru că în lunile cele mai reci soarele de la noi aproape că nu o produce oricum. UVA-ul scade însă mult mai puțin de la un anotimp la altul și trece prin geam, iar despre asta am scris pe larg în articolul despre UVA și UVB.

Pe lângă anotimp, mai contează:

  • Ora din zi. UVB este cel mai puternic vara, în jurul prânzului, iar dimineața devreme și spre seară ajunge mult mai puțin. Orele în care pielea produce cea mai multă vitamina D sunt și orele în care te arzi cel mai repede.
  • Cât timp stai afară și câtă piele ai descoperită. Cu cât stai mai mult afară și cu cât ai mai multă piele descoperită, cu atât nivelul de vitamina D tinde să fie mai mare (Passeron și colab., 2019). Lumina primită prin geam nu contează pentru vitamina D.
  • Vârsta și culoarea pielii. Despre ele îți scriu mai jos, la cine are motive să discute cu medicul.

Cât soare îi trebuie pielii ca să facă vitamina D?

Nu există un număr de minute valabil pentru toată lumea, pentru că depinde de anotimp, de oră, de câtă piele ai descoperită, de vârstă și de culoarea pielii. Ce arată studiile este că pielea nu are nevoie de expuneri lungi și nici de arsură ca să producă vitamina D (Passeron și colab., 2019).

Într-un studiu din Manchester, 120 de adulți cu pielea deschisă la culoare au fost expuși iarna, în laborator, la doze mici de radiație care imitau soarele de vară. Expunerile au fost de trei ori pe săptămână, timp de șase săptămâni, iar participanții purtau tricou și pantaloni scurți. Autorii au calculat că fiecare expunere echivala cu aproximativ 13 minute de soare de vară la prânz, în Marea Britanie, pe cam o treime din suprafața pielii. La final, 9 din 10 participanți ajunseseră la un nivel de vitamina D pe care autorii l-au considerat suficient (Rhodes și colab., 2010). Același protocol a fost repetat pe adulți de origine sud-asiatică, cu pielea mai închisă la culoare. La ei vitamina D a crescut de peste două ori mai puțin, iar niciunul nu a ajuns la acel nivel (Farrar și colab., 2011).

Pielea are și o frână proprie. Când stai mult la soare, previtamina D3 nu crește la nesfârșit, ci ajunge la un plafon. Surplusul se transformă apoi în compuși care nu mai au rol de vitamina D (Holick și colab., 1981). Așa că, după un anumit punct, mai mult timp la soare nu îți mai aduce mai multă vitamina D. Îți aduce în schimb în continuare UVB, care arde pielea, și UVA, care ajunge mai adânc și contribuie în timp la riduri și la pete pigmentare.

Studiile de mai sus descriu condițiile din experimente și nu sunt o recomandare de minute la soare. Dacă vrei să știi cum stai cu vitamina D, răspunsul îl dă analiza de sânge, pe care o discuți cu medicul.

Cine are motive să discute cu medicul despre vitamina D?

Unii oameni au mai multe motive decât alții să-și verifice vitamina D, iar SPF-ul este doar unul dintre ele, și nu cel mai important. Studiile de mai sus pun pe această listă:

  • Vârstnicii. Odată cu vârsta, pielea produce mai puțină vitamina D din aceeași lumină. Cercetătorii au comparat probe de piele de la persoane de 8 și 18 ani cu probe de la persoane de 77 și 82 de ani. În pielea celor în vârstă s-a format de peste două ori mai puțină previtamina D3 (MacLaughlin și Holick, 1985). În plus, mulți vârstnici ies mai rar afară, iar studiul din România a găsit valori scăzute mai ales la ei.
  • Cei cu pielea mai închisă la culoare. Melanina filtrează și ea UVB, așa că aceeași expunere la soare produce mai puțină vitamina D, cum ai văzut mai sus la protocolul repetat în Manchester (Farrar și colab., 2011).
  • Cei care stau mult în interior, de exemplu toată ziua la birou sau într-un cămin de bătrâni, și cei care poartă haine care le acoperă aproape tot corpul (Passeron și colab., 2019).
  • Cei care trebuie să evite strict soarele din motive medicale, de exemplu în bolile în care pielea reacționează anormal la lumină. Pentru ei, aceeași lucrare din 2019 recomandă verificarea vitaminei D (Passeron și colab., 2019).
  • Cei care aplică zilnic SPF 50+ pe tot corpul neacoperit, ca participanții din studiul australian (Tran și colab., 2025).

Dacă te regăsești în această listă, discută cu medicul despre analize și suplimente. Doar analiza de sânge îți spune cum stai, iar ce faci mai departe stabilești cu medicul.

Cum folosești SPF-ul dacă te gândești la vitamina D?

Noi purtăm SPF în fiecare dimineață pe față și gât, zonele care primesc soare tot anul și unde apar primele pete și riduri. Brațele și picioarele primesc câteva minute de soare fără protecție, fără să ajungem să ne înroșim. Pielea face vitamina D din UVB, iar UVB e puternic când soarele e sus pe cer, nu dimineața devreme sau seara. Iarna, la latitudinea noastră, pielea produce foarte puțină vitamina D, oricât ai sta afară. De aceea, despre analize și suplimente, vorbește cu medicul tău.

  1. Aplică SPF-ul în cantitatea corectă. Pentru față și gât folosești două dungi de cremă, pe toată lungimea arătătorului și a mijlociului, ca să ai pe piele protecția scrisă pe ambalaj. O cantitate mai mică îți scade protecția pe toată fața, iar pentru vitamina D calea sigură rămâne analiza și discuția cu medicul.
  2. Reaplică SPF-ul când stai mult afară. Transpirația, înotul și ștergerea cu prosopul iau din crema de pe piele. De aceea o reaplici des, în general cam la două ore, ca să rămână pe piele un strat suficient de filtre.
  3. Nu sta mai mult la soare ca să compensezi vitamina D. După un anumit punct pielea nu mai produce mai multă vitamina D, dar UV-ul continuă să ajungă în piele. Chiar și cu SPF, este bine să nu stai prea mult la soare.
  4. Discută cu medicul despre vitamina D. Dacă te regăsești în una dintre situațiile de mai sus, întreabă-l de o analiză, ca să afli cum stai de fapt. Tot cu medicul stabilești dacă ai nevoie de suplimente.

Cremele noastre cu SPF sunt creme de zi pentru față și gât, pe care le aplici dimineața, ca ultim pas al rutinei:

Cum alegi între ele am scris în ghidul despre SPF și filtre solare.

Întrebări frecvente

Vitamina D vine de la soare?

În cea mai mare parte, da. Pielea produce vitamina D atunci când radiația UVB de la soare ajunge pe ea, iar alimentația aduce de obicei mai puțină vitamina D decât soarele (O'Neill și colab., 2016). UVA nu produce vitamina D.

Se face vitamina D prin geam?

Nu. Geamul obișnuit oprește UVB-ul, adică radiația din care pielea produce vitamina D, așa că lumina primită la birou, lângă fereastră, sau în mașină nu produce vitamina D (Holick, 1995). UVA trece în schimb prin geam, de aceea SPF-ul cu protecție UVA își are rostul și în zilele în care stai lângă fereastră.

Cât trebuie să stai la soare pentru vitamina D?

Nu există un număr de minute valabil pentru toată lumea. Depinde de anotimp, de oră, de câtă piele ai descoperită, de vârstă și de culoarea pielii. Studiile au folosit expuneri scurte, sub pragul la care pielea se înroșește, iar după un anumit punct mai mult timp la soare nu mai aduce mai multă vitamina D. Cum stai cu vitamina D afli din analize, pe care le discuți cu medicul.

Se face vitamina D iarna?

La latitudinea României, foarte puțin în lunile cele mai reci. Soarele de iarnă stă jos pe cer, iar UVB-ul care ajunge la sol nu mai este suficient ca pielea să producă vitamina D. Într-un studiu pe peste 8.000 de oameni din România, nivelul de vitamina D a fost cel mai mic în martie și cel mai mare în septembrie (Niculescu și colab., 2017).

La ce oră produce pielea cea mai multă vitamina D?

Vara, în jurul prânzului, când UVB-ul este cel mai puternic. Sunt însă și orele în care te arzi cel mai repede, așa că acest lucru nu este un motiv să stai la soare fără protecție. Dimineața devreme și spre seară, UVB-ul este mult mai slab.

Trebuie să renunț la SPF dacă am vitamina D scăzută?

Nu este o decizie pe care să o iei singură. Autorii review-ului din 2019 și cei ai studiului australian cu SPF 50+ recomandă în continuare protecția solară. Dacă analizele îți arată o vitamina D scăzută, discută cu medicul ce faci mai departe, inclusiv despre suplimente.

Surse

  • Neale R.E. și colab., British Journal of Dermatology, 2019; 181(5): 907–915, DOI 10.1111/bjd.17980
  • Tran V. și colab., British Journal of Dermatology, 2025; 193(6): 1128–1137, DOI 10.1093/bjd/ljaf310
  • Passeron T. și colab., British Journal of Dermatology, 2019; 181(5): 916–931, DOI 10.1111/bjd.17992
  • Young A.R. și colab., British Journal of Dermatology, 2019; 181(5): 1052–1062, DOI 10.1111/bjd.17888
  • Marks R. și colab., Archives of Dermatology, 1995; 131(4): 415–421, PMID 7726582
  • Matsuoka L.Y. și colab., Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, 1987; 64(6): 1165–1168, DOI 10.1210/jcem-64-6-1165
  • Faurschou A. și colab., British Journal of Dermatology, 2012; 167(2): 391–395, DOI 10.1111/j.1365-2133.2012.11004.x
  • Petersen B., Wulf H.C., Photodermatology, Photoimmunology & Photomedicine, 2014; 30(2–3): 96–101, DOI 10.1111/phpp.12099
  • Webb A.R. și colab., Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, 1988; 67(2): 373–378, DOI 10.1210/jcem-67-2-373
  • Niculescu D.A. și colab., Archives of Osteoporosis, 2017; 12(1): 113, DOI 10.1007/s11657-017-0407-3
  • O'Neill C.M. și colab., Nutrients, 2016; 8(9): 533, DOI 10.3390/nu8090533
  • Holick M.F., American Journal of Clinical Nutrition, 1995; 61(3 Suppl): 638S–645S, DOI 10.1093/ajcn/61.3.638S
  • Holick M.F. și colab., Science, 1981; 211(4482): 590–593, DOI 10.1126/science.6256855
  • MacLaughlin J., Holick M.F., Journal of Clinical Investigation, 1985; 76(4): 1536–1538, DOI 10.1172/JCI112134
  • Rhodes L.E. și colab., Journal of Investigative Dermatology, 2010; 130(5): 1411–1418, DOI 10.1038/jid.2009.417
  • Farrar M.D. și colab., American Journal of Clinical Nutrition, 2011; 94(5): 1219–1224, DOI 10.3945/ajcn.111.019976

Citește mai departe

Tudor Panait, fondator și formulator Mayie

Fondator și formulator Mayie

Am înființat Mayie și, în același timp, formulez produsele noastre. Fac skincare de peste 10 ani, aici, în România, lângă Timișoara.

Înapoi la articole

Scrie un comentariu

Comentariile apar pe site după ce le aprobăm.

Datele tale sunt prelucrate conform Politicii de confidențialitate.